- denunţá
- vb., ind. prez.1 sg. denúnţ, 3 sg. şi pl. denúnţã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
denunţá
Look at other dictionaries:
denunţa — DENUNŢÁ, denunţ, vb. I. tranz. 1. A aduce la cunoştinţa unei autorităţi săvârşirea unei infracţiuni, a face un denunţ. ♦ A pârî. 2. A comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract. –… … Dicționar Român
autodenunţa — AUTODENUNŢÁ, autodenúnţ, vb. I. refl. A se denunţa singur. [pr.: a u ] – Auto1 + denunţa. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 autodenunţá vb. (sil. a u ) → denunţa Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
denunţător — DENUNŢĂTÓR, OÁRE, denunţători, oare, s.m. şi f. Persoană care denunţă. – Denunţa + suf. ător (după fr. dénonciateur). Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DENUNŢĂTÓR s. pârâtor, (livr.) delator, sicofant, (înv.) prepuitor, vadnic, (fam … Dicționar Român
denunţ — DENÚNŢ, denunţuri, s.n. Informare adresată unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană; denunţare. – Din denunţa (derivat regresiv). Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
denunţare — DENUNŢÁRE, denunţări, s.f. Acţiunea de a denunţa şi rezultatul ei. 1. Desfacere a unui contract sau a unui tratat prin manifestarea de voinţă unilaterală a uneia dintre părţi. 2. Denunţ (2). – v. denunţa. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
spune — SPÚNE, spun, vb. III. tranz. 1. A exprima prin viu grai un gând, o părere etc.; a rosti, a zice, a declara. ♢ expr. Ce ţi spuneam eu! = ai văzut că a fost aşa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formulă care exprimă mirarea, neîncrederea.… … Dicționar Român
pârî — PÂRÎ, pârăsc, vb. IV. tranz. (Folosit şi absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe faţă în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau minţind; a vorbi de rău; a denunţa. 2. (înv.) A da pe cineva în … Dicționar Român
reclama — RECLAMÁ, reclám, vb. I. tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (în baza unui drept); a revendica. ♦ intranz. (înv.) A protesta. ♦ fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclamaţie contra cuiva, a se plânge împotriva cuiva; a… … Dicționar Român
turna — TURNÁ1, torn, vb. 1, tranz. I. 1. A vărsa un lichid sau, p. ext., un fluid în, pe sau peste ceva. ♢ expr. A turna ulei pe rană = a alina necazurile cuiva, vorbindu i cu înţelegere şi compasiune. ♦ intranz. impers. (fam.) A ploua torenţial. 2. A… … Dicționar Român
turnător — TURNĂTÓR, OÁRE, turnători, oare, s.m. şi f. 1. Muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare1 a metalelor. 2. (fam.) Epitet depreciativ dat unei persoane care pârăşte, denunţă pe cineva; denunţător. – Turna1 + suf. ător.… … Dicționar Român
